Dispărută de o lungă bucată de timp de pe teritoriul Uniunii Europene, o boală ce se pote răspândi în egală măsură printre mai multe categorii de animale – febra aftoasă (FMD) – și-a făcut din nou apariția, punând în pericol fermele de animale din spațiul comunitar.
Săptămâna trecută, un focar de febră aftoasă a fost descoperit în Germania, într-o fermă de bivoli din landul Brandenburg, în apropiere de Berlin, boala fiind confirmată de analizele efectuate Institutul Friedrich Loeffler (FLI), informează agenția germană de presă DPA, citată de AGERPRES.
Duminică, Grădina Zoologică din Berlin și parcul de animale sălbatice Tierpark, de la periferia capitalei, au fost închise, pentru a proteja animalele și a preveni răspândirea bolii.
Focarul descoperit în ferma din Branderburg este primul caz de FMD cunoscut în Germania din 1988 până în prezent. De altfel, întreaga Uniune Europeană era considerată ca fiind liberă de febra aftoasă în ultimii ani.
Extrem de contagioasă, febra aftoasă este o boală virală care afectează animalele cu copite despicate, cum ar fi vitele, oile, caprele și porcii. Numeroase sălbatice ori animale din grădini zoologice pot contracta, de asemenea, această boală.
Deși nu reprezintă un pericol pentru oameni, febra aftoasă poate avea un impact devastator asupra animalelor domestice și reprezintă o amenințare economică majoră pentru fermieri.
De altfel, primele efecte economice după confirmarea virusului FMD la ferma de bivoli din Branderburg nu au întârziat să apară, însă, culmea, primul sector afectat a fos cel al creșterii porcilor.
Astfel, Coreea de Sud interzis toate importurile de carne de porc din Germania, anunțând că vor fi efectuate teste pentru virusul FMD la toate produsele din carne de porc germană livrate în țară începând cu 27 decembrie. Potrivit Ministerului sud-coreean al Agriculturii, în prezent, aproximativ 360 tone carne de porc germană sunt în carantină, fiind în curs de testare.
Febra aftoasă la bovine
Porivit unui ghid de diagnostic publicat de Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA), la bovine, febra aftoasă își face apariţia într-un mod brutal: în câteva ore, animalele, indiferent de vârstă, încep să saliveze intens datorită leziunilor bucale şi/sau refuză să se deplaseze.
La deschiderea gurii, se observă prezenţa aftelor, adesea sparte, pe faţa internă a buzelor şi pe gingii. Exteriorul limbii are aceleaşi leziuni, afte rupte învecinate cu afte nerupte. În absenţa suprainfecţiilor, aftele se cicatrizează în opt zile.
Picioarele trebuie examinate după spălare cu jet de apă. Pe bureletul coronarian şi pe spaţiul interdigital se poate vedea o zonă albă care reprezintă o separare a epidermului de derm, situate la bază (de asemenea, este vorba de o aftă). Dacă se rupe, va produce un ulcer superficial. De multe ori, aceste leziuni se supra-infectează, provocând ulcere profunde.
Astfel de leziuni apar şi pe mamele. Aici se observă mai multe pustule decât vezicule. De multe ori acestea se suprainfectează din cauza unei muşcături de viţel, sau de la murdăria din mediul exterior.
Specialiștii ANSVSA atrag atenția că, la turmă, contagiozitatea virusului de febră aftoasă este foarte mare, cvasitotalitatea speciilor receptive din exploataţie fiind afectate în 24-48 ore.
Mortalitatea este observată numai la animalele foarte tinere, cu excepţia cazurilor de suprainfecţie.
Febra aftoasă la porcine
Potrivit experților ANSVSA, într-o fermă de porci atinsă de febră aftoasă, contagiunea este una fulgerătoare, Starea de îngrijorare, de alarmă este dată, pe de o parte, de incapacitatea animalelor de a se ridica şi a se deplasa, iar pe pe de altă parte, de mortalitatea purceilor sugari.
Din cauza durerilor provocate de leziunile podale, animalul refuză să se ridice în picioare, iar atunci când o face păşeşte cu o grijă extremă, mergând „ca pe ace”.
La unele animale se poate observa prezenţa unor bule voluminoase pe faţa superioară a râtului, rezultate prin confluenţa mai multor vezicule. Atunci când, din cauza frecării, aceste bule se rup, conţinutul infecţios, cleios se va lipi de partea inferioară adiacentă, iar pereţii bulei cad, se zbârcesc, iar în final se usucă şi se descuamează. Leziunea ar putea fi puţin vizibilă dacă nu ar avea o culoare intensă alb-fildeş.
În cavitatea bucală, în special sub limbă, se disting, în egală măsură, şi afte şi ulcere superficiale. Ca şi la bovine, acestea acestea sunt uneori la originea salivaţiei mai mult sau mai puţin abundente, în funcţie de gravitatea leziunilor.
ANSVSA recomandă examinare gurii porcului suspectat de febră aftoasă, subliniind că, în majoritatea cazurilor, un porc care suferă de leziuni bucale va prezenta în acelaşi timp, sau în orele următoare, şi leziuni podale.
Picioarele trebuie întotdeauna studiate după ce au fost spălate cu jet de apă. Astfel leziunile vor fi vizibile – apar ca nişte zone mai mult sau mai puţin circulare, de culoare alb-fildeş, localizate în general pe bureletul coronar, sau puţin deasupra degetului. Punctul de ruptură lasă o zonă punctiformă de culoare maro-gălbui, care, în general, de-a lungul timpului, se extinde. Ulcerele superficiale sunt plate, roz-roşii, şi lasă la vedere papilele dermice, dar, cu toate acestea, nu sângerează.
Uneori, pe leziunile de 24 ore sau mai mult, se remarcă prezenţa ulcerelor profunde suprainfectate.
Febra aftoasă la ovine și caprine
Contrar celor observate la bovine, oile şi cerbii care au febră aftoasă nu prezintă ptialism, din cauza leziunilor bucale discrete şi care trec repede.
Starea de alertă este dată de prezenţa avorturilor şi a mortalităţii nounăscuţilor şi a mieilor, mai mult sau mai puţin asociate cu şchiopătare.
Comparativ cu cea de la bovine, contagiozitatea este mai puţin fulgerătoare.
La deschiderea gurii se observă prezenţa unor ulcere superficiale mici cu diametrul de sub 1 cm, în general rareori suprainfectate. Astfel de leziuni pot fi văzute şi pe bureletul coronar al ongloanelor sau în spaţiul interdigital.
Febra este puţin importantă, starea generală a turmei este puţin afectată.
Ca o necesitate categorică este recomandarea de se ţine cont de contextul epidemiologic, se mai arată în ghidul de diagnostic al ANSVSA.
