Dacă ai o cultură de lucernă, trifoi sau ghizdei, șansele să te confrunți cu Cuscuta sunt ridicate. Această plantă nu seamănă cu buruienile obișnuite, nu crește din pământ, ci se agață și sorbește viața altor plante.
Cuscuta, torțelul sau părul diavolului, este o plantă dicotiledonată din familia botanică Cuscutaceae cu tulpina filiformă, de culoare galben până la portocaliu, fără frunze și rădăcini în sol. Se hrănește cu seva elaborată de frunzele plantelor parazitate. Nici rădăcini propriu-zise nu are căci se agață de plantele parazitate prin înfășurarea filamentelor, în sens invers acelor de ceas (sens direct trigonometric), în jurul acestora și cu haustorii, niște rădăcini aeriene terminate cu ventuze și adevărate gheare care se înfig în floemul, țesutul fraged de la exteriorul tulpinilor plantelor parazitate, și sug din el seva gata preparată.
Tulpinile filiforme sunt groase de 1 – 1,5 mm, dar pot ajunge până la 5 m lungime, răsucite strâns în jurul plantelor, ca un ghemotoc de sârmă, prevăzute cu numeroase noduri din care pornesc rădăcinile (ghearele) și inflorescențele, căci planta se înmulțește prin semințe, dar și vegetativ – prin fragmente de tulpină care să conțină măcar un nod. S
e apreciază că plantele de cuscută au senzori chimici, probabil și oarecare inteligență, căci acestea se agită în aer și se îndreaptă numai către plantele gazdă, a căror amprentă chimică probabil că o depistează în apropiere, neprezentând interes pentru celelalte plante.
Metode pentru combatere
Sămânța – folosită la înființarea culturilor trifoliene trebuie să fie liberă de cuscută; am văzut că aceasta atacă și în loturile semincere, deci trebuie să folosim numai sămânță din comerț, decuscutată. Pentru a afla dacă sămânța a fost decuscutată este suficient să introducem mâna în sacul de sămânță, să frământăm puțină sămânță în mână și să observăm la scoaterea acesteia din sac dacă mâna este curată sau nu. Dacă mâna apare curată este semn clar că acea sămânță nu a fost decuscutată și trebuie evitată, căci precis conține și semințe de cuscută.
Decuscutarea – se face în instalații speciale unde sămânța de lucernă, trifoi etc, după ce a fost selectată de alte ingrediente mecanice, se amestecă cu pilitură de fier care nu aderă la semințele de trifoliene, tegumentul acestora fiind neted, dar aderă la semințele de cuscută, deoarece acestea sunt acoperite de perișori. Această sămânță se trece apoi, odată sau de mai multe ori, pe un plan înclinat, vibrator, sub niște electromagneți suficient de puternici pentru a atrage și reține semințele de cuscută încărcate cu pilitură de fier, și care apoi se incinerează. Dacă pe mâna scoasă din sacul cu sămânță de lucernă vom avea un praf cenușiu, acesta este pilitură de fier, putem fi siguri că această sămânță a fost decuscutată. Pe această sămânță să o cumpărăm și să o folosim la înființarea noilor culturi.
2 – Gunoiul de grajd – nu se aplică nici înainte de înființarea lucernierelor, și cu atât mai abitir pe acestea, căci poate conține semințe de cuscută aduse de animale pe picioare sau trecute prin tubul lor digestiv, dar neafectate de substanțele din acesta. Cu cât gunoiul de grajd șade mai mult (1 până la 4 ani) în platforma de compostare și cu cât temperatura din aceasta a fost mai ridicată, în jur de +850 C, cu atât siguranța ca semințele de cuscută să-și fi pierdut germinația este mai mare, și deci gunoiul mai pretabil pentru administrare.
3 – Arătura – prin care se face desființarea vechilor lucerniere, desțelenirea, trebuie făcută toamna și la adâncime mare, maximă posibil agrotehnic, pentru a încorpora cât mai adânc semințele și fragmentele de cuscută, astfel ca acestea să putrezească în sol. Arăturile superficiale le scot destul de curând la suprafață pe acestea, căci tinerele plante de cuscută pot rezista fără hrană pentru a străbate un strat de sol de 12 – 15 cm până ies la suprafață și se agață de plante parazitate, și astfel planta poate infesta noua cultură.
4 – Asolamentul – rotația culturilor, trebuie să cuprindă alte specii de culturi decât cele atacate de cuscută (vezi articolul anterior) care să fie cultivate timp de minimum 4 ani, preferabil ar fi 6 ani, timp în care rezerva biologică de cuscută din sol poate pieri. Cele mai indicate culturi după trifoliene sunt porumbul, sorgul, urmate de cerealele păioase, pe care cuscuta nu le suportă și nu le parazitează.
Mijloace și metode mecanice – aflate la îndemâna noastră și foarte ușor de aplicat:
a – Evitarea călcatului și / sau pășunatului – culturilor în care se află chiar și o singură vatră de cuscută (în cultură atacul se manifestă în vetre de diferite întinderi), pentru a preîntâmpina disiparea cuscutei prin semințe sau fragmente de plantă, duse de animale în tubul digestiv sau pe copite;
b – Cioplitul cu sapa – a vetrelor mici, puține, și extragerea materialului astfel obținut din cultură, arderea sau îngroparea lui la adâncime mai mare de 30 cm pentru a stopa extinderea. Se distrug însă și plantele sănătoase pe o lățime de 25 – 30 cm în jurul acestor vetre, pentru o siguranță mai mare;
c – Săpatul cu cazmaua – pe o adâncime de 25 – 30 cm a terenului din vetrele atacate și pe o zonă de siguranță de 25 – 30 cm de jur-împrejurul lor, cu extragerea și îngroparea acestui material în alt loc și cât mai adânc;
d – Cositul – plantelor din vetrele atacate și din zona de siguranță, lăsatul acestui material pe loc spre a se usca și apoi arderea lui acolo, pe loc, ca să fie distruse prin incinerare și semințele de la suprafața solului, sau fragmentele de plante rămase în miriște. Pentru o mai mare reușită suprafața respectivă trebuie stropită înainte de aprindere cu benzină sau motorină.
e – Igienizarea uneltelor și a încălțămintei – folosite la aceste lucrări, prin spălare atentă cu apă într-un loc unde să nu calce și animalele, eventual la un canal.
Mijloace chimice – erbicidele – pot fi extrem de eficiente, dar și de costisitoare, mai ales că unele dintre ele vor distruge total, precum focul, toate plantele pe care acestea ajung.
a – Roundup, Basta, Clinic, Glyphogan, Glyfosun, Glyfotim, ș a – sunt erbicide sistemice de tip total, pe bază de glyphosat, aplicabile în vegetație în concentrație de 2 %, 1 litru de ierbicid dizolvat în 50 litri de apă, aplicate prin îmbăiere pe suprafața vetrelor atacate și zonele de protecție. După aplicare trebuie să nu plouă cel puțin în primele două ore și nu se intervine asupra plantelor din zona erbicidată cu nicio lucrare, nici măcar prin călcare, timp de 4 săptămâni. După primele 2 zile de la erbicidare plantele încetează a mai crește, după o săptămână încep să îngălbenească, după 2 săptămâni încep să se brunifice, iar după 3 – 4 săptămâni sunt complet moarte, inclusiv părțile subterane. În acest interval de timp produsul a pătruns în plante și s-a translocat (deplasat) până la cele mai mici rădăcinuțe, la perișorii absorbanți, pe care îi ucide. Produsele sunt foarte utile în lucerniere, trifoiști, ghizdei. Cel mai bine și economic este însă a respecta întocmai indicațiile fabricantului înscrise pe ambalaje;
b – Reglone – diquat, Gramoxone – paraquat, sunt erbicide sistemice de tip desicant, adică pătrund în plante cărora le provoacă desfrunzirea, ca urmare a blocării circulației sevei de la frunze spre restul plantei, dar după 2 – 3 săptămâni plantele lăstăresc din nou, caci părțile subterane nu sunt afectate de aceste erbicide.
c – Kerb 50 – propizamil – erbicid sistemic (pătrunde în toată planta), absorbit prin rădăcini, selectiv pentru trifoliene precum și pentru unele legume atacate de cuscută. Se folosește mai ales în pepiniere sau hameiști.
Autor: ing. Ion Velici
