Variola la oi și capre, cunoscută și sub denumirile de variola ovină și variola caprină, este o boală virală cu un impact major asupra sănătății animalelor și a economiei zootehnice. Este cauzată de Capripoxvirus, un virus din familia Poxviridae, care este foarte rezistent în mediu și poate supraviețui timp îndelungat în condiții nefavorabile. Variola ovină și caprină este endemică în anumite regiuni ale lumii, cum ar fi Africa, Orientul Mijlociu și Asia, însă focare izolate pot apărea și în alte zone.
Transmiterea virusului
Boala este extrem de contagioasă, iar transmiterea se face:
1. Direct – prin contactul cu secrețiile (salivă, secreții nazale) sau leziunile cutanate ale animalelor bolnave.
2. Indirect – prin obiecte contaminate (furaje, așternut, echipamente de îngrijire) sau prin oameni care intră în contact cu animalele infectate și apoi cu cele sănătoase.
3. Vectori mecanici – muștele sau alte insecte hematofage pot juca un rol în transmiterea virusului, transportând virusul de la un animal la altul.
Simptome detaliate
Simptomele variază în funcție de severitatea bolii și de starea generală de sănătate a animalului. Incubația este de obicei între 4 și 15 zile. Semnele clinice pot include:
– Leziuni cutanate apar pe față, bot, urechi, picioare și uneori pe tot corpul, sub formă de macule, papule, vezicule, pustule, și ulterior cruste. Aceste leziuni se dezvoltă într-o ordine specifică, de la papule la pustule și apoi cruste.
– Febră: apare adesea la debutul bolii, înaintea apariției leziunilor cutanate.
– Inflamarea ganglionilor limfatici, ganglionii limfatici din apropierea leziunilor pot fi umflați și dureroși.
– Depresie și apatie – animalele infectate pot deveni letargice, slăbite și pot avea un apetit redus.
– Descărcări nazale și oculare: uneori sunt prezente secreții din nas și ochi.
– Complicații secundare: în cazurile severe, poate apărea pneumonie, mastită sau infecții secundare bacteriene la nivelul pielii.
Evoluția bolii
Boala evoluează rapid și poate avea o mortalitate variabilă. În populațiile neimunizate, mortalitatea poate fi foarte ridicată, în special la animalele tinere. La animalele adulte, variola poate provoca pierderi economice semnificative prin scăderea producției de lapte, pierderea de greutate și deprecieri ale pielii.
Diagnostic
Diagnosticul se bazează pe:
1. Simptome clinice: leziunile cutanate caracteristice, combinate cu alte simptome sistemice.
2. Analize de laborator: confirmarea prezenței virusului prin izolarea acestuia din leziuni sau prin teste serologice și molecular-genetice (PCR). Diagnosticul diferențial este esențial, deoarece simptomele variolei ovină și caprină pot fi confundate cu alte boli, cum ar fi dermatita nodulară sau alte infecții cutanate.
Controlul și prevenirea bolii
1. Vaccinarea: vaccinurile împotriva virusului variolei sunt disponibile și reprezintă metoda principală de prevenire. Vaccinarea masivă a efectivelor este esențială în regiunile endemice sau în timpul focarelor.
2. Carantina și izolarea: animalele suspecte trebuie izolate imediat pentru a preveni răspândirea bolii. În timpul focarelor, transportul animalelor trebuie restricționat pentru a evita diseminarea virusului.
3. Sacrificarea controlată în unele cazuri, sacrificarea animalelor grav afectate sau a întregului efectiv poate fi necesară pentru a opri răspândirea bolii.
4. Dezinfectarea adăposturilor: adăposturile și echipamentele trebuie dezinfectate frecvent cu substanțe virucide pentru a reduce riscul de reinfectare. Virusul poate supraviețui în mediu timp îndelungat, astfel că igiena este esențială.
5. Educația fermierilor: informarea fermierilor și a personalului care îngrijește animalele despre boală, modul de răspândire și măsurile de prevenție este crucială pentru controlul focarelor.
Importanța economică
Variola la oi și capre are un impact economic major din mai multe motive:
– Scăderea producției – boala reduce producția de lapte și de carne, afectând direct veniturile fermierilor.
– Costuri cu tratamente și vaccinuri, tratamentele pentru infecțiile secundare și vaccinarea regulată pot genera costuri semnificative.
– Pierderi prin mortalitate: mortalitatea ridicată în special la tineretul animal reprezintă o pierdere importantă pentru efectivele de ovine și caprine.
– Restricții comerciale: în timpul focarelor, exportul și comercializarea animalelor și a produselor lor (carne, lapte, piei) pot fi interzise, afectând piețele locale și internaționale.
Situația globală
Variola la oi și capre este considerată o boală de importanță internațională și face parte din lista bolilor notificabile ale Organizației Mondiale pentru Sănătatea Animalelor (OIE). Focare majore au fost raportate în regiunile din Africa și Asia, iar unele țări au luat măsuri drastice pentru a eradică boala. În Europa, boala este rară, însă există riscul de introducere prin comerțul internațional sau migrația animalelor. Controlul strict și măsurile de prevenție sunt esențiale pentru a preveni răspândirea bolii în zonele neafectate.
Concluzie
Variola la oi și capre este o boală virală severă care necesită măsuri preventive și de control riguroase pentru a evita răspândirea și impactul economic major. Vaccinarea, igiena și controlul strict al mișcării animalelor sunt esențiale pentru prevenirea și controlul bolii în efectivele de ovine și caprine
