În Vestul Europei, fermele mici de familie specializate în creşterea caprelor şi procesarea laptelui sunt deja un model consacrat. Iar în ultimii ani, acest fenomen începe să prindă contur şi în România, care nu mai este doar un furnizor de animale vii trimise la export, ci tot mai multe ferme locale îşi creează propriile branduri de lactate, produc artizanal şi vând direct către consumatori.
În acest timp şi românii au devenit tot mai atenţi la ceea ce mănâncă, citesc etichetele şi caută produse naturale, iar această schimbare se vede în piaţă prin faptul că numărul fermelor mici de capre a crescut în ultimii ani şi oferta nu reuşeşte încă să ţină pasul cu cererea. În acest context, fermele de capre de lapte sunt, mai mult ca oricând, un pariu câştigător pentru fermierii locali.
„În ultimii cinci ani, s-au înmulţit fermele mici de capre, mai ales din rase specializate pentru producţia de lapte, care au venit din import. Dacă din totalul animalelor din registru 90% sunt reprezentate de rasa Carpatină, rasă locală, diferenţa de 10%, care poate părea mică, deşi nu este aşa, este reprezentată de rasele de import. Există un număr foarte mare de exploataţii, deoarece acestea sunt exploatate în efective mici. Sunt puţine ferme care au peste 100–150 de animale, de exemplu. Fermele de Anglo-Nubiană au, în general, în jur de 20 de capete“, a spus dr. medic veterinar Dorina Nadolu, responsabil CPP în cadrul Asociaţiei Naţionale a Crescătorilor de Capre din România (CAPRIROM), în cadrul emisiunii ZF Agropower, un proiect susţinut de Banca Transilvania şi Penny.
Ea a adăugat că s-au înmulţit fermele de familie, datorită faptului că cererea pentru produsele din lapte de capră procesate artizanal este mare. Astfel, majoritatea crescătorilor care au început cu câteva animale au crescut la un efectiv între 50 şi 70 de capre, iar în mai puţine cazuri peste 100-150 de animale. Totuşi, ea consideră că mai este mult loc de creştere pe piaţă şi chiar de ferme noi, dar cea mai mare problemă în creşterea animalelor este lipsa forţei de muncă.
„Cererea de produse este foarte mare, dar cantitatea de lapte este mică. Noi ne-am oprit din a face livrări începând cu 1 septembrie. Camera frigorifică este mai mult goală decât plină. Am creşte cu mare drag efectivul de animale, însă forţa de muncă este din ce în ce mai redusă. Ne descurcăm la nivelul familiei şi cu câţiva angajaţi dedicaţi, dar creşterea cantităţii de lapte se poate realiza doar printr-un efectiv mai mare, iar când acesta nu există, suntem limitaţi la ceea ce avem“, a spus Marcela Pricop, fondatoarea Fermei Căpriţele lui Robert.
Ferma Căpriţele lui Robert, din Răcoasa, judeţul Vrancea, are în prezent 400 de animale şi îşi propune să ajungă la 1.000, însă problema principală nu mai este lipsa forţei de muncă temporare, pe care o pot găsi rapid, ci deficitul de oameni disponibili pe termen lung pentru creşterea animalelor. „Observă că devine din ce în ce mai greu să găseşti ajutor constant în acest domeniu.“
De asemenea, Ionuţ Popa, fondator al Fermei Pui de Drag din Bălţaţi, judeţul Iaşi, a spus că simte o cerere foarte mare, din acest motiv am crescut în fiecare an producţia, dar acum principala noastră problema pentru care a pus pe pauză extinderea sunt taxele mari pentru forţa de muncă. Producătorii mici nu sunt tehnologizaţi şi atunci au nevoie de mai multă forţă de muncă şi costul cu salariile îi dezavantajează.
Ferma Pui de Drag a început cu cinci capre şi a ajuns acum la 300. Ionuţ Popa spune că momentan nu vrea să le înmulţească, pentru că deşi este cerere, în piaţă se resimte o putere de cumpărare mai redusă, astfel încât preţurile trebuie să fie corecte: nici clienţii să nu fie supraîncărcaţi, nici producătorii să nu exagereze. Însă, din cauza taxării mai mari, e greu să păstreze un echilibru.
