Produsele de protecție a plantelor, cunoscute generic sub numele de pesticide, conțin una sau mai multe substanțe active, agenți fitoprotectori sau agenți sinergici şi coformulanti. Dar ceea ce conferă tipul de acțiune exercitată de produsul fitosanitar este substanța activă. Cu cât mai multe tipuri de substanțe active (sau “molecule”) sunt utilizate pentru formularea diferitelor produse de protecție, cu atât este mai diversificată gama acestora și mai capabilă să ofere protecție cât mai largă și mai eficientă culturilor agricole. La nivel global, graficul de mai jos indică numărul de noi substante active care sunt luate ȋn considerare în procedurile de dezvoltare, respectiv ajung pe piață în fiecare an.
Din observaţiile noastre reiese cã tendința generală cu privire la numărul de substanțe active candidate pentru dezvoltare ulterioarã a fost în scădere începând din anul 2000, cu o rată şi mai accentuată de scădere a numărului de noi candidați care au fost plasaţi pe piață.
Conform publicației “The Pesticide Manual”, la nivel global există cca. 920 de substanţe active sintetice din care în U.E sunt aprobate pentru utilizare aprox. 280, ceea ce reprezintă cca. 30% din total, iar fermierul român dispune astăzi de aprox. 200 de s.a sintetice, adică sub 20% dintre cele existente la nivel global şi cca. 71% din produsele omologate pentru utilizare în UE.
Această încetinire de introducere a noi produse de protecție pe piața europeană observată de la mijlocul anilor 2010 este explicată și prin schimbarea comportamentului multora dintre companiile de top axate pe cercetare și dezvoltare, unele dintre ele având tendința să își concentreze eforturile de cercetare și dezvoltare pe semințe de calitate, în timp ce altele au devenit din ce în ce mai selective în dezvoltarea de noi molecule datorită costurilor asociate dezvoltării și insecurității privind aprobarea pentru plasare pe piață în U.E. Omologarea unei noi molecule sintetice în U.E a devenit atât de costisitoare și dificilă încât companiile multinaționale decid de multe ori să ocolească piața unică înregistrându-și produsele în țări din afara U.E și acest fenomen nu ajută fermierii și agricultura europeană. Trebuie menționat că industria de protecția plantelor este implicată și în cercetarea, dezvoltarea și aducerea în piață a produselor biologice, soluții de combatere care funcționează foarte bine în alternanță sau împreună cu produsele sintetice (pesticide).
În ultimii 10 ani peste 50% din produsele de protecția plantelor au fost retrase din piața europeană și acest lucru a pus și pune presiune pe combaterea agenților de dăunare în creștere având disponibile mai puține substanțe active.
Astăzi industria de protecția plantelor se confruntă cu provocări și îngrijorări serioase și aș dori să menționez doar câteva:
- Fermierul Român și European are astăzi mai puține produse disponibile pentru a controla un număr în creștere de organisme de dăunare, iar acest lucru pune în pericol siguranța alimentară a cetățenilor.
- Multe dintre substanțele active sunt retrase din piață de către autorități, uneori doar în baza unor decizii politice fără a se ține seama de rezultatele științifice;
- Interzicerea utilizării insecticidelor neonicotinoide face ca fermierul român să fie vulnerabil din punct de vedere al protecției plantelor, la atacul unor dăunători foarte agresivi, precum Tanymechus dillaticols, Agriotes etc.
- Încălzirea globală generează schimbări multiple la nivelul ecosistemelor și agresivitatea organismelor de dăunare este de așteptat să crească și să provoace pagube importante culturilor agricole.
În această situație, în urma retragerii de pe piață și a interzicerii utilizării multor produse de protecție a plantelor cunoscute și apreciate de fermieri și în lipsa unor soluții de protecție adecvate, Statele Membre U.E au recurs din ce în ce mai frecvent la acordarea de derogări.
Derogările sunt excepții legale care permit ca utilizarea unei anumite legi sau reglementări să fie aplicată diferit sau deloc în circumstanțe specifice. În cazul produselor de protecție a plantelor (pesticidelor), derogările sunt acordate în circumstanțe excepționale, cum ar fi un atac major al dăunătorilor, atunci când măsurile standard, mai puțin dăunătoare, sunt considerate insuficiente.
În Uniunea Europeană (UE), art. 53 din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 permite Statelor Membre să autorizeze introducerea pe piață a produselor de protecție a plantelor, prin derogare de la procesul obișnuit de autorizare, pentru o perioadă de maximum 120 de zile, dacă sănătatea plantelor este amenințată de pericole ce nu pot fi evitate cu alte mijloace rezonabile.
Astfel, din 2013 până în 2016 au fost acordate doar 220 de derogări, din 2016 și până în 2020, Statele Membre au acordat peste 2500 de derogări iar din 2020 și până în 2023 (ultimul an cu înregistrari statistice procesate) în EU au fost acordate peste alte 2250 de autorizații de urgență, pentru aprox. 354 de substanțe active și 1481 de produse. Intre 2017 și 2022, România a acordat doar 2% dintre autorizațiile de urgență date pentru total substanțe active vizate de derogări în UE pe parcursul acestei perioade (Science of The Total Environment, Volume 947, 15 oct. 2024).
