Pesta rumegătoarelor mici (PRM)** este o boală virală foarte gravă, cauzată de un morbilivirus din familia *Paramyxoviridae*, care afectează în principal oile și caprele, dar poate afecta și alte specii de rumegătoare mici, inclusiv rumegătoarele sălbatice. Este o boală extrem de contagioasă, care poate provoca pierderi economice semnificative în sectorul zootehnic. Din cauza gravității sale, boala este supusă notificării obligatorii, iar autoritățile trebuie să intervină rapid pentru a preveni răspândirea.
### Măsuri detaliate în caz de focar:
1. **Sacrificarea animalelor infectate**:
În majoritatea cazurilor, autoritățile sanitar-veterinare dispun sacrificarea animalelor bolnave sau suspecte de infecție, ca măsură de control obligatorie. Virusul este extrem de virulent și poate fi transmis rapid prin contact direct între animale sau prin contact cu secrețiile și excrețiile animalelor infectate.
– **Izolarea și eutanasierea** animalelor infectate este o măsură extrem de importantă pentru a preveni răspândirea infecției în restul efectivului și la fermele vecine.
– Carcasele animalelor sacrificate trebuie eliminate prin **incinerare** sau **îngropare** în condiții de siguranță, pentru a preveni contaminarea mediului.
2. **Carantina și restricțiile de mișcare**:
În caz de epidemie, autoritățile instituie zone de **carantină**, în care mișcarea animalelor este strict controlată sau interzisă, pentru a preveni răspândirea virusului. De obicei, se definesc două tipuri de zone:
– **Zona de protecție**: Aceasta este zona imediat înconjurătoare a focarului, în care sunt impuse măsuri stricte de supraveghere și restricții de mișcare.
– **Zona de supraveghere**: În această zonă, situată dincolo de zona de protecție, animalele sunt monitorizate constant pentru a detecta eventualele cazuri de boală, dar restricțiile pot fi mai relaxate.
3. **Vaccinarea de urgență**:
În anumite cazuri, când riscul de răspândire este foarte ridicat sau în țările unde boala este endemică, se poate opta pentru **vaccinarea de urgență** a animalelor din zonele neafectate. Vaccinurile sunt eficiente în prevenirea infecției, dar vaccinarea nu este întotdeauna prima opțiune în țările unde boala nu este prezentă, din cauza cerințelor de export și a riscurilor asociate cu utilizarea vaccinurilor vii atenuate.
4. **Monitorizarea și supravegherea**:
– Autoritățile veterinare efectuează **teste de diagnostic** pentru a confirma prezența virusului. Testele de laborator, cum ar fi testele ELISA sau RT-PCR, sunt utilizate pentru a detecta infecția.
– Se implementează măsuri de **supraveghere activă** în fermele din jurul focarului și în fermele care au avut contact cu animalele infectate.
5. **Dezinfecția**:
Toate echipamentele, vehiculele și adăposturile care au intrat în contact cu animalele infectate trebuie să fie **dezinfectate** riguros. Virusul poate supraviețui în mediul extern o perioadă de timp, iar dezinfectarea este crucială pentru a preveni recontaminarea efectivului.
### Impactul economic și social:
– **Pierderi economice**: PRM are un impact devastator asupra producției de lapte, carne și lână, având în vedere rata ridicată de mortalitate și morbiditate la animalele afectate. Pierderile economice nu sunt generate doar de sacrificarea animalelor, ci și de întreruperea comerțului cu produse animale, restricțiile de mișcare și costurile asociate cu măsurile de control și prevenire.
– **Consecințe pentru comerț**: Țările afectate de PRM pot întâmpina probleme la exportul de produse de origine animală. Organizația Mondială pentru Sănătatea Animalelor (OIE) solicită măsuri stricte de control pentru a preveni răspândirea pestei rumegătoarelor mici în alte țări.
– **Aspecte sociale**: Pentru comunitățile rurale, sacrificarea animalelor poate reprezenta o pierdere nu doar economică, ci și afectivă, deoarece animalele sunt adesea parte integrantă a stilului de viață și a culturii locale.
### Tratament și control:
După cum am menționat, **nu există tratament specific** pentru PRM. Odată ce un animal este infectat, boala poate progresa rapid, iar șansele de supraviețuire sunt foarte scăzute, în special la tineretul din turmă. Cele mai eficiente măsuri pentru combaterea bolii sunt prevenirea și controlul prin:
1. **Vaccinare** în regiunile cu risc ridicat sau unde boala este endemică.
2. **Carantină și control strict** al mișcării animalelor.
3. **Sacrificarea** și eliminarea corespunzătoare a animalelor infectate pentru a limita răspândirea bolii.
Pesta rumegătoarelor mici este o boală de importanță globală, iar gestionarea sa necesită intervenții rapide și eficiente pentru a proteja atât sănătatea animalelor, cât și economia agricolă a regiunilor afectate.
