Mihai Chesnoiu, fondatorul Serelor Chesnoiu, o afacere din judeţul Olt cu peste 30 de ani în producţia de legume, care cultivă legume pe circa 5 hectare în câmp şi 6.000 mp în solarii, consideră că programul de susţinere a producţiei de legume în spaţii protejate nu este suficient de atractiv pentru a încuraja mai mulţi fermieri să se extindă sau noi investitori să intre în domeniu, iar în lipsa implicării autorităţilor, România va importa în continuare anual legume de 700-800 milioane de euro pentru a-şi acoperi consumul.
„Programul de susţinere a producţiei de legume în spaţii protejate nu prea susţine sectorul. Sunt doar 1.500 de euro la 1.000 mp, este printre cele mai slab subvenţionate sectoare ale agriculturii din Uniunea Europeană şi cea mai mică intervenţie sectorială dintre toate ajutoarele de stat sau dintre toate programele de minimis din întreaga Uniune Europeană. Cei 1.500 de euro sunt insuficienţi pentru a încuraja extinderea culturilor protejate, iar acesta ar trebui să fie scopul, pentru că avem un mare deficit de producţie alimentară. Ştim bine că nu asigurăm nici 40% din ceea ce se consumă la nivel de legume în România“, a spus Mihai Chesnoiu la emisiunea ZF Agropower, un proiect susţinut de Banca Transilvania.
România a importat legume în valoare de aproximativ 750 de milioane de euro în 2024, iar suma ajunge la 1 miliard de euro dacă includem şi seminţele, conform datelor de la Institutul Naţional de Statistică. Importurile acoperă aproximativ 60% din consumul intern de legume, potrivit producătorilor din domeniu.
Programul de susţinere a producţiei de legume în spaţii protejate, iniţial numit „Programul Tomata“, oferă ajutoare de minimis acum pentru tomate, ardei, castraveţi, fasole verde, salată şi spanac.
„Consumul pentru produsele proaspete există tot timpul anului, iar culturile protejate pot asigura acest flux de consum. Situaţia culturilor din câmp, acolo unde apar intemperii sau probleme climatice, este una imprevizibilă şi vedem o scădere continuă a suprafeţelor cultivate din cauza pierderilor financiare mari din anul anterior şi a unui acces tot mai dificil la piaţă“, a spus Mihai Chesnoiu.
El a menţionat că 2025 a fost un an al provocărilor. Vara a fost destul de bună din punctul de vedere al producţiei, dar a urmat o toamnă dezastruoasă, în care cererea de legume a scăzut continuu, o toamnă care i-a afectat financiar pe fermieri. La începutul lui 2026 a venit o iarnă adevărată şi culturile neprotejate suficient termic, au suferit. „Avem pierderi destul de mari.“
Presiunile financiare sunt mari în continuare, deoarece costurile au crescut din cauza taxelor şi a scumpirii energiei, iar deducerile pentru motorină sunt insuficiente şi lipsa forţei de muncă rămâne principala provocare şi în 2026. Acum, de exemplu, costurile sunt cu 35-70% mai mari decât în 2023, spune fermierul.
„Primăvara începe iarna, iar noi avem răsadurile răsărite, în creştere, în vegetaţie. Pregătim noile culturi, cu costuri destul de mari din cauza acestor diferenţe termice, necesare pentru a le asigura plantelor un climat potrivit pentru dezvoltare şi creştere. Legumicultura este un sector destul de riscant, care, practic, nu aduce nimic sigur din punct de vedere al previziunilor comerciale sau al reuşitelor de cultură. Ar fi cu atât mai rău pentru noi ca, după aceste costuri crescute în producţie, să nu reuşim să comercializăm la o limită normală de profit“, consideră Mihai Chesnoiu.
Cea mai mare provocare o reprezintă culturile de roşii şi castraveţi, cele mai consumate legume din spaţii protejate. În cazul castraveţilor, dependenţa totală de export poate duce la nerecoltarea culturilor dacă un contract internaţional eşuează. La roşii, piaţa este influenţată de importuri, inclusiv din afara UE, adică din Turcia, care afectează preţul şi accesul pe piaţa retail, potrivit lui Mihai Chesnoiu. În plus, el spune că nu există subvenţionări ale exportului din România şi nici măcar vreo măsură de reglementare politică sau a comerţului internaţional, aşa cum are, de exemplu, Polonia.
„În 2026, pentru tot sectorul legumicol, o mare problemă este că nu mai avem efectiv cu cine lucra. Fără mână pe plantă nu există producţie. Nu există robotizare, digitalizare care ar putea transforma procesul tehnologic al culturii de legume. Au existat nişte facilităţi pentru forţa de muncă adusă din afară, din ţări precum India, Nepal şi Pakistan, care s-au tăiat la un moment dat. Erau facilităţi pentru munca în agricultură şi s-au eliminat“, a spus Chesnoiu.
Acum, el a afirmat că s-au anulat şi ultimele facilităţi fiscale pe care le aveau cooperativele agricole, deşi se vorbeşte despre lipsa asocierii, care nu mai au practic niciun fel de stimul în ochii producătorilor.
O altă provocare a producătorilor români este concurenţa din străinătate. Mihai Chesnoiu dă exemplu că un kilogram de roşii este în prezent în jur de 40 de lei în retail, însă consumatorul cumpără în cantităţi mai mici, din import, şi nu se uită la preţul pe kilogram, care este scris mic. Astfel, crede că nu se vorbeşte despre realitatea de la raft, despre preţurile deja existente, foarte ridicate, la produsele provenite din import. În schimb, se discută despre eventuale produse româneşti care ar urma să intre pe piaţă cu preţuri mari, pentru a speria consumatorul şi pentru a-l îndepărta de la ideea de consum local.
„Se observă o tendinţă a consumului din ce în ce mai slab orientată către produsul românesc. Există un adevărat război în online. Din păcate, sunt tot mai mulţi susţinători ai consumului din afara României. Oamenii ar trebui să conştientizeze realitatea şi utilitatea producătorilor în acest lanţ economic naţional, pentru că nu este vorba doar despre a ţine ocupate câmpurile ţării. Avem o utilitate economică şi financiară, iar în spatele nostru există un lanţ comercial uriaş, o roată pe care o învârtim“, a spus Chesnoiu.
Mai exact, sunt 100.000 de ferme angrenate în legumicultură, care creează, în opinia sa, un uriaş generator de taxe şi impozite. Astfel, consideră că oamenii trebuie să înţeleagă că această atitudine împotriva consumului românesc, pe motiv că producătorii folosesc pe ascuns pesticide, nu face bine, în primul rând, României, din punct de vedere fiscal.
„Costurile mai ridicate cu încălzirea şi cu aceşti factori climatici se vor reflecta în încasările mai mici ale fermierilor. Şi, cu foarte mici excepţii, se vor reflecta în preţuri mai mari plătite de consumatori. Dacă piaţa va cere mai mult decât oferta de producţie existentă, preţurile vor creşte natural, dar nu vor fi influenţate de aceste costuri suplimentare.“
