În ultimii ani, agricultura europeană a fost marcată de o serie de restricții privind utilizarea produselor de protecția plantelor. Una dintre cele mai importante decizii recente vizează eliminarea ingredientului activ metribuzin, un erbicid utilizat pe scară largă, în special în culturile de soia și cartofi.
Conform Regulamentului UE (UE) 2024/280, metribuzinul nu a mai primit reînnoirea aprobării, ceea ce înseamnă că produsele comerciale care îl conțin, precum Sencor Liquid sau Artist, nu vor mai fi disponibile pentru utilizare începând cu sezonul agricol 2026. Această decizie are un impact semnificativ asupra fermierilor, în special asupra celor care se bazează pe controlul chimic al buruienilor pentru a asigura producții stabile și rentabile. Metribuzinul nu mai este permis în soia Începând cu anul 2026, metribuzinul nu mai este autorizat pentru utilizare în cultivarea soiei, dar nici în alte culturi importante, precum cartoful. Cantitățile existente de produse pe bază de metribuzin au putut fi utilizate doar până la data de 24 noiembrie 2025, iar stocurile rămase trebuie eliminate, de cele mai multe ori cu costuri suplimentare considerabile pentru fermieri și distribuitori.
Eliminarea acestui ingredient activ generează o stare de incertitudine în rândul producătorilor agricoli, care se confruntă acum cu întrebarea esențială: cum poate fi asigurat un control eficient al buruienilor în absența metribuzinului?
De ce a fost interzis metribuzinul Motivul principal pentru care Uniunea Europeană a decis să nu mai aprobe metribuzinul este clasificarea acestuia ca disruptor endocrin. Astfel de substanțe pot interfera cu sistemul endocrin al organismelor vii, influențând mecanismele naturale de reglare hormonală. Deși autoritățile europene recunosc faptul că eliminarea metribuzinului reduce semnificativ opțiunile de combatere chimică a buruienilor, ele consideră că există alternative non-chimice, în special metode mecanice de control.
În practică însă, aceste soluții sunt adesea mai costisitoare, mai consumatoare de timp și, în anumite condiții, mai puțin eficiente. Rolul metribuzinului în controlul buruienilor Până la interzicere, metribuzinul a fost un pilon important în strategia de combatere a buruienilor din cultura de soia. Acesta era apreciat în special pentru eficiența sa împotriva buruienilor problematice, precum gâsca de câmp (Chenopodium album), dar și a altor specii cu răsărire timpurie. Prin aplicarea sa, fermierii reușeau să mențină culturile curate într-o fază critică de dezvoltare a soiei, reducând concurența pentru apă, nutrienți și lumină. Aprobări de urgență: o posibilitate limitată
Teoretic, metribuzinul ar putea reveni temporar pe piață prin intermediul aprobărilor de urgență, acordate în situații excepționale în care nu există alte soluții viabile. Totuși, în cazul erbicidelor, Uniunea Europeană a fost extrem de rezervată în utilizarea acestei opțiuni, argumentând că metodele mecanice de combatere a buruienilor sunt întotdeauna disponibile, cel puțin la nivel teoretic. Prin urmare, fermierii nu se pot baza pe această variantă ca pe o soluție stabilă sau predictibilă.
Există alternative reale la metribuzin? Odată cu dispariția metribuzinului, opțiunile de protecție chimică în cultura de soia devin tot mai limitate. Printre alternativele disponibile se numără sistemul Clearfield – Clentiga, aplicat în postemergență, însă cu restricții clare privind doza maximă: 1 l/ha Clentiga + 1 l/ha adjuvant Dash. O altă soluție este erbicidul Stomp Aqua, utilizat în preemergență. Acesta conține pendimetalină, un ingredient activ care poate provoca probleme de fitotoxicitate, mai ales pe soluri ușoare sau în condiții de precipitații abundente după aplicare. În astfel de situații, plantele de soia pot suferi întârzieri în creștere sau chiar daune vizibile.
Pe termen mediu, ingredientul activ metobromuron (Proman) ar putea reprezenta o alternativă promițătoare, însă, în prezent, acesta este autorizat doar pentru utilizare în culturile de cartof și salată. Ce pot face fermierii în noul context În fața acestor schimbări, fermierii sunt nevoiți să își regândească strategiile de producție. Specialiștii recomandă o abordare integrată și adaptată fiecărei ferme: Combatere mecanică a buruienilor: lucrările de prășit, utilizarea grapei sau a sapei mecanice pot contribui la reducerea presiunii buruienilor, chiar dacă implică costuri mai ridicate. Alegerea atentă a parcelelor: cultivarea soiei pe terenuri cu un grad mai redus de infestare poate face diferența în lipsa unor erbicide eficiente. Ajustarea rotației culturilor: în anumite zone, reducerea temporară a suprafețelor cultivate cu soia poate fi o decizie pragmatică, până la apariția unor alternative viabile de protecție a culturilor.
Soia rămâne o cultură strategică În ciuda dificultăților actuale, soia continuă să joace un rol important în rotația culturilor și în creșterea gradului de autosuficiență proteică. Viitorul acestei culturi va depinde de capacitatea fermierilor de a se adapta noilor condiții tehnologice și economice, dar și de evoluția cadrului legislativ privind produsele de protecția plantelor.
În final, decizia de a continua sau nu cultivarea soiei va trebui analizată din perspectiva profitabilității, a riscurilor și a resurselor disponibile la nivelul fiecărei exploatații agricole.
